Tensiuni la micul dejun
Lena stătea în fața oglinzii din hol și își aranja noua tunsoare, când a auzit în spatele ei o tuse bine cunoscută. Serghei apăru în tocul ușii cu acea expresie pe care ea învățase să o recunoască fără greș: nemulțumire amestecată cu reproș.
„Cât a costat?” a întrebat el direct, arătând cu bărbia spre părul ei.
„Bună dimineața și ție”, a răspuns Lena rece. „Trei mii.”
Serghei a fluierat uimit, de parcă ar fi auzit o mărturisire scandaloasă.
„Trei mii pentru o tunsoare? Păi ai păr de aur? Te puteam tunde eu acasă cu mașina în cinci minute.”
„Ai putea”, a admis Lena, întorcându-se spre el. „Doar că rezultatul ar fi pe măsură.”
Replica lui a venit imediat, dureroasă și lipsită de delicatețe: la vârsta ei, oricum nu mai ajută nicio coafură. Lena a simțit cum i se strânge inima. Avea doar treizeci și patru de ani și încă încerca să se simtă frumoasă, apreciată, vie.
Controlul începe cu bani
La micul dejun, Serghei și-a continuat temele preferate: cheltuielile casei și felul în care Lena își „irosea” salariul. Își pusese în față extrasele de pe cardul ei, ca un investigator care caută dovezi.
„Și asta ce e?” a întrebat, arătând spre o linie. „‘Mărăcini de aur’, șapte mii. Ce magazin mai e și ăsta?”
„De încălțăminte”, a răspuns ea obosită.
„Șapte mii pe pantofi? Ai acasă vreo douăzeci de perechi!”
„Patrusprezece. Pentru toate anotimpurile.”
„Și câte picioare ai? Două. Deci îți ajungeau două perechi: unele pentru serviciu, altele pentru acasă.”
Lena îl privea fără să înțeleagă când devenise omul acesta. Unde era bărbatul care îi aducea flori fără motiv și o lua la restaurant doar ca să o vadă zâmbind? Acum părea doar un contabil al fiecărui leu cheltuit de ea.
„Noi trăim peste posibilități”, a spus el, iar soacra a aprobat imediat din priviri.
În acel moment a intrat în bucătărie Galina Petrovna, mama lui Serghei. De când se mutase la ei, după ce rămăsese singură, apartamentul nu mai părea că îi aparține Lenei. Soacra o examina mereu cu un aer critic, iar fiul o susținea aproape la fiecare pas.
„În vremea mea, femeile știau să fie gospodine și fără atâtea mofturi”, a spus Galina Petrovna, așezându-se la masă.
Lena a vrut să răspundă, dar a ales să tacă. Orice replică ar fi fost întoarsă împotriva ei.
O propunere care schimbă totul
Zilele următoare au trecut în tăcere apăsătoare. Lena lucra până târziu, doar ca să petreacă mai puțin timp acasă. Totuși, într-o seară de joi, a încercat să repare atmosfera.
„Serghei, poate mergem undeva să ne odihnim? N-am mai plecat nicăieri împreună de mult.”
El și-a ridicat ochii din telefon. „Și banii?”
„Am eu o primă. Putem merge într-un hotel bun, într-un sejur cu totul inclus.”
„Cât ar costa?”
„Pentru doi… poate o sută, două sute de mii.”
Serghei a fost impresionat, dar nu în sensul bun. A zâmbit și a spus simplu: „Ideea e bună. Doar că, dacă tu propui, tu plătești.”
Lena a simțit că i se rupe ceva în interior. Încerca să salveze căsnicia, iar el vedea doar cine scoate portofelul.
„Bine”, a spus ea încet. „Plătesc eu.”
Imediat, Serghei s-a luminat la față și a strigat spre bucătărie: „Mamă, mergem în Turcia!”
Galina Petrovna a apărut în prag, cu un prosop în mână, iar în acel moment Lena a înțeles că vacanța aceea nu va semăna deloc cu ce își imaginase.
- Serghei voia confort, dar fără să contribuie.
- Galina Petrovna era pregătită să profite de orice ocazie.
- Lena, însă, începuse deja să vadă lucrurile mult mai clar.
În locul unei escapade romantice, urma o lecție despre respect, limite și despre cât de scump poate costa lăcomia atunci când este lăsată prea mult să crească.
Pe scurt: Lena începe să înțeleagă că nu doar cheltuielile, ci și lipsa de respect au devenit o problemă în familia ei.